Plăntuţa cea perseverentă

Posted by on 19 Mar, 2013 in Andreea Sandra, Colaborari, Povesti terapeutice

Plăntuţa cea perseverentă
S-a întîmplat odată ca sămânţa unei flori, purtată de vânt să ate­rizeze pe o cărare cu pământ puţin şi plină de pietre. O pală de vânt a rostogolit-o până a căzut printre bulgării de pământ, iar când a venit ploaia, a început să crească. Floricica a reuşit să se înalţe destul de bine pe cărare. Din păcate însă, de câte ori încerca să se întindă mai mult, cineva călca peste ea. De câte ori se întâmpla acest lucru, fie că era strivită o frunză, fie că se rupea chiar vârful florii. Micuţa plantă încerca iar şi iar să scoată la iveală câte o frunzuliţă, sau un bobocel de floare. Numai că de câte ori acest lucru pornea bine, se găsea cineva care să o rupă în vreun fel, fie turtind-o cu pantoful fie cu roata bicicletei. Până la urmă biata plăntuţă s-a văzut silită să renunţe la dorinţa de a se mai înălţa. S-a hotărît să încerce doar să supravieţuiască rămânând mereu la fel, însă şi acest lucru era greu, pentru că primea prea puţin soare şi prea puţină hrană.

Intr-o zi, un grădinar a trecut pe acolo şi a observat pe cărare mica plantă. “Ei, ei, nu creşti într-un loc prea bun“, a spus el. “Tu ar trebui să te afli într-o grădină unde să poţi creşte cât mai frumos“. Grădinarul a plecat acasă şi s-a întors cu o sapă şi o găleată. Apoi s-a apucat să sape, asigurându-se că a reuşit să cuprindă toate firicelele rădăcinii fără să le rupă. A luat planta la el în grădină, a găsit un loc cu pămînt gras unde a fixat-o, iar apoi a stropit-o grijuliu cu multă apă.

Acuma eşti într-un loc mai potrivit, Micuţă Plantă” i-a zis el. “Aici vei putea să creşti şi să te dezvolţi exact aşa cum le este dat tuturor celor ca tine. Şi pentru că te-ai străduit atât de mult să supravieţuieşti, în mod sigur vei creşte şi vei deveni cea mai frumoasă floare din această grădină.

Mica plăntuţă era foarte speriată. Se chinuise să stea în acelaşi loc atît de mult timp, încât îi era pur şi simplu frică acum când i se oferea această nouă posibilitate de a se schimba total. Grădinarul a băgat de seamă că micuţei plante îi era frică, aşa că i-a vorbit din nou.

AVEM VOIE SĂ NE FIE FRICĂ, DAR NU TREBUIE CA FRICA SĂ NE OPREASCĂ SĂ CREŞTEM ŞI SĂ NE DEZVOLTĂM” a sfătuit-o el pe mica plantă.

Pentru ca să ajungi să fii exact ceea ce poţi cu adevărat să fii, trebuie să găseşti forţa în tine însăţi, să te îndrepţi şi să te deschizi chiar tu către soare. Abia atunci vei reuşi să te vezi în adevărata lumină.

Bietei plăntuţe îi era încă frică, dar s-a hotărît să nu scape această ocazie, aşa că a căutat şi a găsit în ea însăşi puterea de a se deschide spre lumină, Foarte curând s-a ivit o frunzuliţă, iar apoi un bobocel de floare, urmate de altele şi de altele. Plăntuţa a căpătat încredere şi a început să se simtă mai puternică şi mai curajoasă. Nu după mult timp s-a acoperit cu o mulţime de flori minunate. Grădinarul povestea tuturor prietenilor săi despre noua, extraordinara plantă din grădina sa. Foarte multă lume a început să viziteze grădina ca să admire florile acestei plante atât de spe­ciale. Planta auzea din ce în ce mai des în jurul ei cuvintele cu care vizita­torii îi lăudau frumuseţea şi îşi dădea seama ce mult se schimbase şi ce mult crescuse. Acum că era vindecată de tot, planta a înţeles cu adevărat că pen­tru ca să se dezvolte până la frumuseţea ei deplină a trebuit să aibă foarte multă încredere şi curaj ca să se înalţe singură spre soare prin propriile ei puteri.

 

Preluat din „Basme terapeutice pentru copii si parinti”, Sempronia Filipoi, Fundatia Culturala Forum, Cluj-Napoca, 1998

email