Virginia Satir – Tipare de comunicare

Posted by on 28 Jan, 2013 in Andreea Sandra, Colaborari, Recomandate

Virginia Satir – Tipare de comunicare

 

Virginia Satir - Psihologie Timisoara

Virginia Satir a fost un exemplu de utilizare a propriilor resurse în domeniul terapeutic. Iată un fragment din cartea sa „Arta de a făuri oameni”, despre tiparele de comunicare:

După ani buni în care am ascultat interacţiunile dintre oameni, am devenit puţin câte puţin conştientă că există anumite tipare de comunicare inter-umană. Am observat de nenumărate ori patru moduri în care oamenii se comportă ca urmare a rezultatelor negative ale stresului. Aceste patru tipare – pe care le numesc împăciutorul, acuzatorul, evaluatorul şi confuzul – au apărut în momentul în care persoana in cauză reacţiona la stres şi, în acelaşi timp, simţea că îi scade stima de sine.

Pe măsură ce am pătruns aceste tipare, am văzut că sentimentul valorii proprii era uşor de distrus dacă persoana în cauză nu îşi dezvoltase o stimă de sine solidă, apreciativă. Când cineva are îndoieli cu privire la propria valoare, atunci îi este uşor să se definească pornind de la acţiunile şi reacţiile celorlalţi…Vă recomand să trataţi tot ce vă vine din afară ca pe experienţe cu care trebuie să vă descurcaţi şi nu ca pe modalităţi de a vă defini.

Situaţiile stresante pot fi dureroase sau supărătoare, dar nu trebuie să confundaţi asta cu îndoielile referitoare la propria voastră valoare. 

Mai există un mod de comunicare pe care Virginia Satir l-a numit egalizatorul. În acest caz

relaţiile sunt simple şi oneste, iar oamenii simt puţine ameninţări la adresa stimei de sine. Această reacţie elimină orice nevoie de a concilia, de a acuza, de a te retrage în faţa unui computer sau de a fi într-o mişcare continuă.

Când egalizaţi, vă cereţi scuze dacă aţi făut ceva neintenţionat. Vă cereţi scuze pentru o acţiune şi nu pentru faptul că existaţi. Tot aşa, puteţi critica şi evalua, dar evaluaţi o acţiune, nu acuzaţi o persoană. Persoanele care egalizează dau dovadă de integrare şi echilibru, sunt persoane vii şi deschise şi au ceea ce eu numesc sare si piper. Echilibrarea ne dă posibilitatea de a trăi o viaţă plină de vibraţii, nu o viaţă inertă. Cu oamenii de acest gen stii cum stai, poţi avea încredere în ei, te simţi bine în prezenţa lor.

Nu este uşor să ştergem tiparele obiceiurilor vechi şi să devenim egalizatori. Una dintre modalităţile de a face asta este să învăţaţi care sunt fricile care vă împiedică să puneţi lucrurile în echilibru. Pentru a contracara respingerea de care ne temem atât de tare, avem tendinţa de a ameninţa în următoarele moduri:

  1. S-ar putea să greşesc.
  2. S-ar putea să fie cineva căruia să nu-i placă.
  3. Cineva o să mă critice.
  4. O să ma impun.
  5. Ea o să creadă că nu sunt bun de nimic.
  6. Poate oamenii vor crede că am defecte.
  7. S-ar putea să plece.

Când veţi fi capabili să daţi următoarele replici la afirmaţiile de mai sus, atunci veţi sti că aţi devenit adulţi.

  1. Sigur voi şi greşi dacă voi face ceva, în special dacă voi face o acţiune nouă.
  2. Pot fi aproape sigur că va exista cineva căruia nu o să-i placă ceea ce fac. Nu ne plac tuturor aceleaşi lucruri.
  3. Da, cineva mă va critica. Chiar nu sunt perfect. Unele critici sunt utile.
  4. Sigur, de fiecare dată când vorbesc şi întrerup pe cineva, mă impun!
  5. Poate o să creadă că nu sunt bun de nimic. O să pot depăşi această situaţie? Poate că uneori nu sunt atât de minunat. Uneori celălalt îmi trage un perdaf de nu-l pot duce. Pot face diferenţa între aceste două cazuri?
  6. Dacă mă gândesc că am nevoie să fiu perfect, sunt mari şanse să găsesc mereu imperfecţiuni.
  7. Deci, pleacă. Poate chiar ar trebui să plece şi, oricum, o să depăşesc eu cu bine şi povestea asta.

Aceste atitudini vă vor da ocazia de a sta pe propriile voastre picioare. Nu va fi uşor şi nici lipsit de durere. Dacă putem râde de noi înşine atunci călătoria va fi mai uşoară. Veţi putea creşte şi vă veţi putea simţi bine aşa cum sunteţi. Rezultatul va merita efortul făcut.

email