Frustrarea și dezamăgirea la copii

Posted by on 16 Jul, 2012 in Colaborari, Recomandate, Teodora Meghesan

Frustrarea și dezamăgirea la copii
Articol scris de Teodora MeghesanClick pentru a accesa pagina  – Psiholog si Psihoterapeut

Oradea
str Theodor Speranția nr 9 (Bulevardul  Ștefan  cel Mare)
tel: 0742300378

Sunt mama unui băiețel de 9 ani. Nu-mi dau seama ce se întâmplă cu el, dacă am greșit noi ca părinți cu ceva sau felul în care se poartă ține de temperamentul lui. Este un copil inteligent, chiar peste medie, dar este neascultător și foarte obraznic. Nu ascultă, face doar ce vrea el, iar din partea învățătoarei primim doar critici. Nu vrea să răspundă când e întrebat.., și asta nu pentru că nu ar ști ce să răspundă, ci pentru că nu are chef să facă ceea ce i se spune.

Nu mai știm ce să facem cu el, l-am pedepsit, l-am lăsat fără televizor,fără calculator, fără jucării, dar ne sfidează de fiecare dată. E adevărat că l-am răsfățat prea mult, dar am dorit să nu îi lipsească nimic, să fie fericit, să nu sufere din cauza lipsurilor la fel cum am suferit și noi.

Am ajuns să cred că și noi părinții avem nevoie de educație, pentru că noi credeam că e suficient să îl iubim dar se pare că undeva am dat greș. A crescut plin de mândrie, ceea ce îl face acum foarte neascultător. Oare mai putem face ceva sau e prea târziu? Mă tem că, dacă nu se schimbă cât mai repede, va avea rezultate și mai proaste, oricât l-aș împinge eu de la spate.

Acesta este un portret clasic atât a copilululi din ziua de azi cât și a părinților lui. Auzim de multe ori cuvintele: “Nu vreau să-i lipsească nimic”, “Dacă eu nu am avut, măcar el să aibă”, “Să nu sufere că alții au, și el nu”. Nu vreau să îl pun la lucru, are timp când o să crească, Cât trăiesc o să îi dau eu totul apoi se va descurca el!

În concepția și cultura noastră o atitudine larg răspândită în privința creșterii și educării copiilor este aceea de a-i oferi cât mai multe posibil și aceea de a-i feri cât mai mult posibil de situațiile grele, dificile, neplăcute, care implică frustrări și dezamăgiri. Această atitudine este extrem de păgubitoare pentru copii noștrii. Părinții iubitori, care se interpun permanent în între faptele copilului și consecințele acestora și-i oferă totul de-a gata ,fac imposibilă învățarea unor lecții prețioase: că trebuie să depui efort pentru a realiza ceva, că în viață au și responsabilități și că un comportament iresponsabil atrage consecințe. Protecția iresponsabilă din partea părinților dă naștere unor handicapați emoțional, incapabili să se desprindă de părinți și să se descurce singuri deși sunt la vârstă adultă. Copii trebuie lăsați să trăiască și frustrări și dezamăgiri în viață, pentru a-i ajuta să-și dezvolte calități importante în arii precum gândirea, comunicarea, rezolvarea problemelor și răspunsul la stres. Desigur, nu trebuie să devenim niște tirani și să-i facem pe copii să sufere dinadins, ci să-i călăuzim în mod adecvat prin situațiile dificile pe care viața le pune în mod firesc înainte. O atitudine excesiv de protectoare și ferirea copilului de situații neplăcute, supărătoare, nu-l vor ajuta pe acesta să-și dezvolte respectul de sine, așa cum suntem înclinați să credem, ci-l va împiedica să-și clădească atitudini și convingeri sănătoase, care îi vor fi de folos mai târziu în rezolvarea dificultăților din viața adultă. Copii care nu au fost învățați să facă față acestor lucruri, pot ajunge să se înfurie, să devină violenți sau chiar să-și facă rău lor înșiși, atunci când vor trece prin situații care îi întristează, îi supără sau le crează frustrări.

Pe de altă parte, dacă dăm copiilor ocazia să învețe cum să se descurce în astfel de situații, le dăm posibilitatea să transforme un moment neplăcut într-o oportunitate de viață.

Frustrarea

Frustrarea este o trăire care predomină atunci când i se refuză o dorință sau este amânată și nu poate face ceea ce dorește, devine frustrat și răspunde la stimulii care-i produc neplăcere prin plânsete, țipete, accese de furie, manifestări cunoscute de orice părinte. Ce este frustrarea? Mulți părinți au probleme în a identifica sentimentul de frustrare la copii, din cauza manifestărilor asemănătoare obrăzniciei, comportamentului specific răsfățului. Depășirea frustrării necesită un nivel ridicat de determinare pentru a vedea dincolo de problemă, căutând rezolvarea ei. Din păcate, mulți copii renunță foarte ușor dacă nu reușesc ceva din prima, considerând că le este prea greu- sau mai rău,că sunt proști. Acest lucru poate avea mai multe cauze:

Astfel unii copii sunt obișnuiți ca altcineva să le sară în ajutor la cel mai mic obstacol întâlnit, de aceea renunță imediat când trebuie să rezolve singuri ceva mai greu. Sau de micuți au fost lăudați pentru orice realizare minoră și au crescut cu impresia că orice este ușor, de aceea când se confruntă cu dificultăți, ei abandonează, neputând să facă față eșecului. O altă cauză este și dezvoltarea insuficientă a creativității copilului fiindcă el consideră că nu există decât un singur mod de a rezolva ceva, și atunci când dă greș renunță, fără a mai cauta alternative.

Pentru a-i ajuta pe copii să-și îmbunătățească rezistența la frustrare, e bine să ținem cont de următoarele sfaturi:

Să evităm lauda excesivă

Mulți consideră lauda, o încurajare, un lucru bun și, adesea fac exces de ea la orice mică reușită a copilului, sau mai rău, îl lăuda și fără motiv. Din păcate, laudele pot face mai mult rău decât bine, blocând motivația lăuntrică de a face ceva, ei devenind dependenți de opiniile exterioare. Aceste le aduc bucurie, dar atunci când dispar,copilul devine deprimat sau chiar disperat. În loc să hrănim orgoliul copilului, cu laude,e mai de folos să-l ajutăm să se concentreze pe bucuria interioară care vine din reușită. Prin modul în care-i apreciem pe copii, îi învățam că succesul înseamnă să stăpânești și să dezvolți o abilitate, nu să te lauzi cu darul pe care îl ai.

Să le dăm copiilor voie să greșească

Omul din greșeli învață, așa spune înțelepciunea populară. Un părinte deștept nu-și va proteja copilul de situațiile sau problemele dificile, ci îl va învăța cum să le depășească cu bine. Copiilor mai mari li se poate explica că, simplul fapt de a încerca să facem unele lucruri, chiar dacă ni se pare că e greu, ne poate aduce satisfacții. Faptul că un copil are reușite într-un domeniu, îl va ajuta să înfrunte mai ușor frustrarea pe care o resimte în alte domenii, în care nu are reușite. Succesul îi va da încredere în sine și îl va determina să nu renunțe atunci când va întâmpina obstacole.

Să le dăm ocazia să lupte pentru a obține ceea ce vor.

Pe măsură ce copilul crește, este bine să nu i se ofere totul imediat,ci să i se dea ocazia să câștige lucrurile pe care le dorește.

Dezamăgirea

Dezamăgirea este o stare frecventă în rândul copiilor chiar dacă mulți părinți nu reușesc să sesizeze asta sau nu concep că un copil de câțiva anișori ar putea știi ce înseamnă să fii dezmagit de ceva sau de cineva.

Dezamăgirea este strâns legată de frustrare. Mulți părinți consideră că în copilărie,dezamăgirea trebuie evitată cu orice preț. Copii care nu au fost deprinși de mici să înfrunte dezamăgirea în mod constructiv, mai târziu vor suferi mai mult. Dezamăgirea la copii poate proveni din diverse surse: de la ratarea unei zile de naștere a unui prieten, de la neprimirea cadoului mult așteptat si până la neindeplinirea promisiunilor părinițlor față de ei.

Este esențial ca micuțul să se descarce și să își spună păsurile. Numai în acest fel îl poți ajuta. Încurajează-l mereu să își exprime emoțiile și trăirile, acesta fiind primul pas în a rezolva conflicte atât interioare, cât și externe. Ajută-l să spună dezamăgirea în cuvinte: “ești trist și plângi pentru că că nu poți merge la petrecere fiind bolnav?”, “Ești furios, nervos?”.

Asigură-l ca nu este singurul căruia i se intamplă!

email